Cum mi se cuibari Ea in suflet, cu oazele de liniste in loc de cuvinte… Cum ma mai inecam in privirea Ei tendentioasa, nascatoare de ganduri ascunse… Cum mi se facuse dor de Ea intr-o singura clipa in care intrebarile atipisera de nerabdare… Cum ma renascuse Ea din petale de lacrimi, ghemuite pe presul din fata usii… Cum mi se intipari in minte ca portiile Ei infinite de dragoste imi vor ostoi setea si foamea… Cum ma facea Ea sa expir sinceritate, ca si cum as fi tras din ultima tigara…

Spuneti-mi voi: cum? Ca restul e iubire…

Maria Marcu, de ziua Ta iti daruiesc iubirea mea pana la capat

Sarbatoarea de Sanziene, tinuta pe data de 24 iunie, este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si data la care este celebrata recolta, vegetatia si fecunditatea pamantului. In aceasta zi, fetele strang flori de sanziane frumos mirositoare, din care fac buchete si coronite, pe care le aseaza pe la usi, porti sau ferestre pentru a ocroti casa si gospodaria de fortele raului, pentru a aduce oamenilor sanatate, belsug si noroc. Mai este cunoscuta si sub denumirea populara de Dragaica sau ziua cand s-a nascut Marcu.

Sunt si voi fi... de veghe in lanul de sanziene

Read more…

Vreau sa strig si nu pot. Incerc sa ma abtin, dar bocesc frunzarind fotografiile pe care ti le-am facut de ziua ta. Stiu ca esti singur si asta ma doare cel mai tare. Imi apasa sufletul zambetul tau, optimismul iremediabil, vointa si stapanirea de sine, mandria cu care imi povesteai de-ale tineretii, morala care m-a sprijinit aproape 30 de ani, placerea cu care ne adunai la mesele in familie, gandul tau bun si fapta ta dreapta. Sunt amprentele pe care mi le-ai lasat mostenire ca un cod genetic secret, asa cum se face din tata in fiu.

Colonel (r) Marcu Ilie, 1930-2009 - asa cum a fost o viata intreaga

Read more…

Ciudat cum lucrurile se precipita la un loc cu oameni, fapte, amintiri si cum moartea ne aseaza pe picior de egalitate cu tot ceea ce facem, ce gandim si ce suntem. Pe fotograful Cristi Drilea l-am intalnit chiar de la inceputurile mele in filatelie. Un barbat de nota 20, sufletist, harnic si descurcaret, ca nici un alt bucurestean pe care-l cunosc. Ma uitam in ochii lui albastri cand tragea o fuga prin Moldova ca intr-o oglinda a sufletului meu. Ma vedeam pe mine la anii lui, sincer si hotarat. Azi ii simt ochii tulburi de lacrimile varsate la moartea bunului sau prieten, filatelistul George Ecliserescu, fost secretar de redactie al Evenimentului Zilei.

Nea Georgica, asa cum a fost (1947-2010)

Read more…

Tineti minte ca va intrebam in articolul cu pricina daca stiti pe cineva care a castigat ceva la plicurile “pline de premii”, in urma shoppingurilor filatelice de altadat’. Am primit oarece lamuriri de la Mircea: “Erau niste dreptunghiuri de hartie groasa, cam de dimensiunea unui numar matricol, care aveau inscrisa pe ele o suma, am vazut de 5 si de 10 lei. Un fel de voucher, pe care puteai sa-l rascumperi la magazinul Filatelia… indeobste, cu alte plicuri filatelice“. In plus, mi-a confirmat si tanarul filatelist Romeo Titorencu: “premiul era un clasor cu timbre dar nu a fost ridicat , imi aduc aminte ca am casticat cupoane valorice si de 100 de lei cu care puteai sa iti iei timbre“.

Am pus cap la cap informatiile, dar ceva nu-mi dadea pace. Am fost prea curios o copilarie intreaga sa vad cu ochii mei bonurile castigatoare, ca sa nu am parte macar la batranete de niscaiva noroc…

Cupon cu valoare in castiguri filatelice de 5 Lei - fata

Read more…

Doua linii paralele. Asa as reprezenta grafic viata mea si viata ta. Presupunand ca ai intre 18 si 25 de ani, ca te joci pe calculator in loc sa citesti tiparituri, ca filmul adolescentei tale a fost epopeea “Harry Potter” si nu saga “Comisarului Moldovan”, ca-ti place sa te uiti la muzica in loc s-o asculti, ca vrei sa fii in centrul atentiei dar nu stii cum sa ajungi acolo, ca frecventezi cursurile doar pe invisible (cand nu esti offline de-a dreptul), ca esti istet fara portofoliu si portofel, ca ai senzatia ca iubesti doar cand ti se scoala, ca visezi cu ochii larg inchisi, ca parintii sunt pentru tine doar o anexa a viitoarei mosteniri imobiliare, ca suferi doar pentru tine si nu stii sa te bucuri de bucuria altuia, ca preferi sa taci in loc sa faci, ca nu stii gramatica limbii romane dar ai pretentia ca ungurii s-o stapaneasca, ca vrei sa ajungi bogat fara sa ai curajul sa spui ca esti sarac lipit pamantului, ca faci parte din turma dar te consideri oier, ca te consideri genial daca deschizi gura fara sa spui ceva, ca habar n-ai cine esti dar lucrezi la imagine, ca pentru tine istoria inseamna doar cand o sa iesi in oras, ca te-ai nascut si o sa mori plictisit…

Read more…

Si iar imi aduc aminte de tata. De discutiile despre “ce inseamna sa fii om“, despre morala care ma incercuia de fiecare data la finalul unei sedinte critice, despre ce vreau sa fac in viata sau despre felul in care aleg sa-mi ating obiectivele. Acum realizez ca, indiferent de cum s-au numit idolii adolescentei, tata este singurul meu model in viata. Chiar si dupa ce nu mai este.

Folosesc prezentul in conturarea ideii de baza, nu dintr-o incercare de negare a nefiintei lui, ci pentru ca simt in continuare cum sta de garda la fiece gand, la orice miscare. Iar panza de paianjen pe care mi-a croit-o cu mai bine de 40 de ani in urma devine un ghidaj, si nu o capcana. Catararea este strict obligatorie, pasii urmati sunt aceeasi, logica sinceritatii este un efect in sine. Si ca sa-i arat ca stiu cum se face, mai trag cate-o ocheada in oglinda sufletului doldora de amintiri.

Marcu, tata si fiu - in 2006, la aniversarea a 76 de ani

Read more…

Stiti ce fac acum? Raspund unei pauze de amintiri, rasarita in miez de blogosfera din cauza lui Mircea Popescu. Si titlul care se crede un fel de “Lock, Stock, and Two Smoking Barrels“, fara a avea pretentia ca ma confund cu Guy Ritchie , vrea sa semene confuzie. Incearca sa va manipuleze memoria obiectiva. Reuseste sa va transpuna in anii de gratie ai marturisirilor voastre. Haioase, detasate, pasionale. Ati crescut mari, nu? Atunci luati de-aici o portie de memorie vizuala!

Anii 70 - plic filatelic mare

Read more…

Totul incepe cu “Ultimul mohican”, in anii copilariei, cand iti permiti sa visezi la razbunarea dreptatii, fara sa fii catalogat drept idealist, naiv, idiot. Apoi, dai piept cu “Ultimul cartus” si incepi sa intelegi rostul dreptatii, chiar cu riscul ingradirii propriei libertati. Te lasi purtat de val in “Ultimul tango la Paris”, cu iubirea fluturand la gat si prin buzunarele chioare. In fine, te trezesti intr-o dimineata drept “Ultimul samaritean”, cel care salveaza spiritul uman din ghearele maimutelor care au subjugat planeta.

Toata blogosfera intreaba - Who the fuck is Neamtu?

Read more…

Ne-am cunoscut in 1996, cand avea 23 de ani. Azi implineste 37 si de 14 sezoane este prietenul meu de cursa lunga. Nu ne-au despartit patronii, nu ne-au despartit plecarile mele ba la Bucuresti, ba prin alte zari, nu ne-a despartit nici o femeie, nu ne-a despartit falimentul, nu ne-au despartit datoriile, nu ne-a despartit nici accidentul de masina, nimeni si nimic. Poate parea curios, dar timpul ne-a unit. El este bacilu’ sau bacilu’.

Bacilu si kolector - in 2003, la unica iesire intr-un club

Read more…