Istoria nu se scrie la cald. Timpul are nevoie sa cearna, in asa fel incat oamenii sa aiba puterea sa-si aminteasca, fara resentimente, amanuntele nerostite ale celor intamplate. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial a prins Romania intr-o valtoare din care ne-am ales si cu capul spart (cedare de teritorii) si cu inima franta (sacrificii umane).
Impunerea noului regim al Generalului Antonescu, Rebeliunea Legionara si proclamarea Statului National-Legionar, pe fondul abdicarii Regelui Carol al II-lea, au dus si la alierea tarii de partea Puterilor Axei. Asa s-a nascut “Fratia de arme romano-germana”, o alianta din care colectionarii au mostenit atat emisiuni filatelice, cat si unele seturi de carti postale militare sau scrisori de campanie.
Fiecare regim are propagandistii sai, cu metode specifice in atingerea obiectivelor finale propuse. In cazul “Fratiei de arme romano-germane”, punctul de sprijin il constituie propagarea in masa a imaginii conducatorilor noii oranduiri (coabitarea dintre Voievodul Mihai I si Maresalul Antonescu) si impunerea respectului cetatenilor prin afisarea continua a uniformei militare. Toate acestea vor conlucra spre dobandirea statutului de mari conducatori ai natiei si increderea totala din partea ostirii ce urma a fi aruncata in lupta pe Frontul de Est.
Observati cum maestrii artei propagandistice din anii ’40 reusesc sa faca trecerea gradual, de la imaginea ostenilor nostri ( “stalpul de nezdruncinat al apararii hotarelor”) catre noii aliati ai armatei romane, personificati de tanarul soldat german decorat si steagul cu insemnul nazist, care flutura in fundal. Apoi, in cea de-a treia imagine, reprezentantii celor doua armate luptand umar la umar. Mesajul e clar si la obiect: noi cu nemtii impotriva rusilor.
Aici intervine punctul culminant al “croielii”: strangerea de mana dintre Hitler si Maresalul Antonescu, aflat in prima sa vizita la Berlin, menita sa redea multimii imaginea de buni aliati si pe cea a sprijinului de care se bucura din partea Fuhrerului. Un alt fel de a spune: fiti fara grija romani, totul e sub control. Pe 1 Ianuarie 1941, cu prilejul Noului An, Maresalul inspecteaza o Subunitate de Vanatori de Munte, bineinteles si in prezenta militarilor germani, situati in gros-planul fotografiei. Rolul acesteia este sa mentina cat mai ridicat moralul trupelor aflate in lupta iar mesajul nerostit “sunt langa voi, oricand, oricum, oriunde” poate fi considerat un real predecesor al subliminalelor de azi.
Trei scene militare din trei teatre de operatiuni diferite. Propagandistii incearca acoperirea tuturor zonelor militare in care armata romana este angajata pe Frontul de Rasarit. Se induce, astfel, ideea unui control absolut atat pentru militari, cat si pentru cei de acasa care primesc cu inima stransa cartile postale din infernul sovietic.
Aceasta este ultima carte postala militara gratuita din setul de 10 piese semi-ilustrate emise in 1941, concepute si folosite in scop propagandistic pentru alianta “Fratia de arme romano-germana”. Ce s-a ales de Fratie stim cu totii, la fel si ce s-a ales de Romania sau de bravii ei soldati pe campurile de lupta sau in Gulagul sovietic. Urmarile se vad si se simt chiar si acum.
Asta e dintotdeauna neajunsul propagandei ideologice: denaturarea realitatii prin orice mijloace si pentru un scop care multimii ii scapa. E treaba istoriei sa scormoneasca prin hatisurile minciunilor prefabricate si, dupa zeci de ani, sa scoata adevarul la lumina. Iar noi suntem datori sa-l intelegem, ca un ultim omagiu adus celor care au murit fara sa stie de ce.
© 2010, Daniel. All rights reserved.











Comments (3 Responses)
De cele mai multe ori gandesc despre mine ca sunt o persoana extrem de ancorata in prezent. Ceea ce poate fi o calitate. Sau nu, depinde de perspectiva
Mi-ar fi placut!
Insa am ramas surprinsa de grija si atentia la detalii din cadrul acestei propagande. De fapt, PR-ul din 1941 seamana foarte mult cu PR-ul din zilele noastre. Pacat ca nu m-am gandit la asta atunci cand cautam cu infrigurare o tema pentru teza de masterat
@ana:
Ar fi fost interesanta tema, trebuia sa ma apuc mai devreme de filatelie ca sa-ti dau o idee. Dar stai sa vezi cand voi posta articolele dedicate aparatului de propaganda comunista (de care sunt pasionat), cu piese superbe carora le-am dedicat mai multe albume. Si, implicit, multi bani. Dar ce mai conteaza?…
Respectele mele inaintasilor.Sunt curios daca pot gasi informatii,prin intermediul dumneavoastra, despre activitatea din Basarabia a lui ION VOINA redactor al publicatei Vocea Basarabiei,in perioada regimului Antonescian.
Live reply